EVREII SI ARABII

    Distribuiţi

    Dan

    Mesaje : 28

    EVREII SI ARABII

    Mesaj  Dan la data de Vin Iun 11, 2010 4:38 am

    Sub guvernarea israeliană, programa şcolară era întocmită de către Iordania. Istoria, ştiinţele politice şi studiile sociale n-au cuprins niciodată pe evrei: o greşeală majoră a guvernului israelian în sistemul şcolar.

    În ciuda afirmaţiilor palestiniene care acuzau Israelul de incorectitudine faţă de arabi, libertatea de a studia religia şi istoria noastră era ceva garantat de lege. Toată istoria învăţată se referea doar la naţiunile islamice, arabe şi europene. Atrocităţile mogulilor şi a cruciaţilor în Ierusalim nu aminteau deloc pe evrei, ci doar pe musulmani. Studiul istoriei antice în şcolile arabe nu menţionează pe evrei că ar fi locuit în ţară. Accentul principal era pe canaaniţi, din care pretind palestinienii că se trag. Trăind în Palestina, toţi cunoscuţii mei îşi puteau urmări linia genealogică şi locul de unde veniseră străbunicii lor. Toţi ştiau că originea lor nu este din canaaniţi, dar în mod ironic aşa ceva ni se preda referitor la Orientul Mijlociu.

    Scriitorii istoriei noastre în Orientul Mijlociu i-au omis intenţionat pe evrei. N-am cunoscut deloc istoria evreilor până când n-am început să citesc Biblia. O singură privire asupra programei şcolare în ţările arabe ar fi suficientă pentru a dovedi că autorii manualelor de istorie arabe nu sunt cinstiţi şi integri. Rămâi uimit să vezi modul în care distorsionează şi deformează istoria pentru a creşte ura faţă de evrei, o tendinţă comună astăzi multor ţări răsăritene şi europene.

    De exemplu, holocaustul este negat, în ciuda tonelor de dovezi existente în Muzeul memorial al holocaustului, Yad Vashem din Ierusalim. Anumiţi politicieni fac încercări similare de a discredita orice pretenţie a evreilor referitoare la ţara lui Israel. Într-un interviu luat de Zola Levit lui Mr. Husseni, mâna dreaptă a lui Yasser Arafat, într-un program TV al lui Zola Levit, Mr. Husseni a pretins fără scrupule că palestinienii şi-au avut originea în Iebusiţi înainte ca Avraam să se fi mutat în Israel, schimbând clar – în faţa unei audienţe de americani care nu ştiu prea multe despre Istoria Răsăritului – faptul istoric că palestinienii de azi sunt imigranţi din naţiunile înconjurătoare. Am crescut ştiind bine istoria palestinienilor şi faptul că originile lor sunt în Yemen, Arabia Saudită, Maroc, creştini din Grecia, musulmani sherkas din Rusia, musulmani din Bosnia şi iordanieni din ţara vecină. Binecunoscutele războaie civile şi tribale între Yemeniţi (din Yemen) şi Kessiţi (din Banu Kais în Arabia Saudită) au fost ignorate de Mr. Husseni, un om foarte renumit între palestinieni.

    Bunicul meu, care a fost demnitar în Betleem, era să-şi piardă viaţa sub Abdul Qader Al-Husseni, liderul revoluţiei palestiniene, după ce a fost acuzat că a vândut pământ evreilor. El ne povestea că satul său Beit Sahur (Câmpul păstorilor) din zona Betleemului a fost un loc viran înainte ca tatăl lui împreună cu alte şase familii să se stabilească în zonă. Acum localitatea a ajuns la 30000 de locuitori.

    Musulmanii şi arabii deopotrivă nu înţeleg istoria evreilor. Un simplu studiu fără prejudecăţi al Istoriei evreilor ar reduce tensiunea dintre musulmani, arabi şi poporul evreu. Naţiunea ebraică, ca entitate politică, a luat fiinţă la exodul Israelului din Egipt în jurul anului 1500 î.Cr. Ţara lui Israel a fost pământul promis de Dumnezeu. Chiar şi Coranul admite acest fapt: "Şi după el [adică după Moise], am spus copiilor lui Israel, Locuiţi în ţara promisă, şi când vine timpul promis al zilelor din urmă vă voi scoate din mijlocul multor popoare" (Al-Isra[17]:104).

    Sub conducerea lui David (Daud) şi a fiului său Solomon (Sulaiman), naţiunea ebraică a căpătat o importanţă mondială. Împăratul Solomon a construit Templul magnific de la Ierusalim. Evreii au fost primul popor care s-au închinat Dumnezeului unic şi adevărat, urmând tatălui lor Avraam (Ibrahim). Pe măsura creşterii poporului Israel, naţiunile păgâne din nord au prins şi ele putere, şi-au mărit capacităţile militare, în timp ce evreii s-au relaxat după succesul lor.

    Profetul Ieremia i-a avertizat despre invazia care urma să vină, invazia babilonienilor lui Nebucadneţar (Nabukhath Nassar) şi a haldeilor (Al-Caldanieen). În loc să asculte avertismentul lui Dumnezeu, evreii l-au arestat pe profet şi i-au închis gura.

    Daniel, un alt profet care a studiat profeţiile lui Ieremia despre invazia şi exilul în Babilon (Babel), a profeţit reîntoarcerea lui Israel şi cea dintâi venire a lui Mesia (Al-Maseeh), inclusiv data exactă a venirii Lui, a profeţit despre marile naţiuni ale lumii, despre distrugerea lor şi stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu sub conducerea lui Mesia (Al-Maseeh).

    După captivitatea în Babilon (Babel), evreii au fost eliberaţi de către Cir (Darius), aşa cum a profeţit Isaia şi Ieremia, după care au reconstruit Ierusalimul şi Templul în anul 516 î.Cr. Ei au coexistat cu Persia, Grecia şi Roma şi au rezistat mai multor invazii.

    Romanii pe timpul lui Cristos a pus biruri grele asupra evreilor din Israel, care mereu puneau la cale răscoale, dar fără succes. Respingând pe Mesia lor şi bazându-se pe propriile puteri, ei au pus la cale o răscoală în anul 66 d.Cr. Aceasta s-a transformat într-un război dezastruos pentru evrei, care au suferit pierderi de peste un milion de oameni în doar cinci luni.

    Mesia (Al-Maseeh) prezisese distrugerea Templului, lucru care avea să se împlinească cuvânt cu cuvânt, "Nu va rămânea piatră pe piatră." În anul 130 d.Cr. pe vremea împăratului Hadrian, acesta i-a provocat pe evrei să se răscoale, construind un templu păgân pe Muntele Templului, după care evreii au fost împrăştiaţi în întreaga lume (Diaspora). Această situaţie a durat până în anul 1948. De atunci evreii au devenit duşmani ai aproape tuturor ţărilor din lume. Această situaţie va dura până la bătălia numită de Biblie "Bătălia de la Armaghedon," când vor fi atacaţi de o armată din toate ţările.

    Nimeni n-a fost în stare să-i anihileze în totalitate pe evrei, ei având o promisiune biblică în acest sens; cu toate acestea au fost măcelăriţi ca animalele în timpul Inchiziţiei spaniole, mulţimi fără număr dintre ei au fost înfometaţi şi ucişi în convertiri forţate în întreaga Europă. Prigoana i-a urmărit până la capetele lumii. O mare parte din succesul şi prosperitatea islamului se datorează evreilor răsăriteni. Evreii asupriţi din Persia i-au ajutat pe musulmani să ocupe şi să cucerească Persia.

    Relaţiile dintre evrei şi musulmani s-au schimbat mereu. În timpul lui Al-Mutawakil, la începutul secolului al optulea, atât evreii cât şi creştinii au dus-o greu, fiind prigoniţi şi unii şi alţii. Califul musulman Al-Mamun (813-832) şi alţi lideri musulmani au văzut că pot învăţa multe de la evreii din mijlocul lor. Doctorii, profesorii şi comercianţii evrei erau foarte căutaţi. Flote de vase comerciale comandate de căpitani evrei navigau pe Mediterana. La începutul secolului al nouălea evreii numiţi Gaonim au dat mulţi savanţi şi şcoli renumite, Biblia a fost tradusă pentru prima dată în arabă de către un evreu numit Saadia ben Joseph (892-942).

    Rabinul Menachim ben Saruk a compilat şi completat primul dicţionar biblic. Şcolile Gaonim au înflorit până la 997 d.Cr. Hai a fost ultimul dintre aceşti Gaonim; când califul a început să fie gelos pe prosperitatea Gaonim-ilor el a adus nişte acuzaţii false, l-a arestat pe Hai şi pe tatăl său şi le-a confiscat averea. Hai a scăpat din închisoare, şi nu după multă vreme un anume Ezechia a încercat fără succes să constituie ultima şcoală Gaonim. Ultimul Gaonim a fost executat în 1036 din ordinul califului. Toate şcolile evreieşti au fost închise şi învăţaţii evrei au fost împrăştiaţi. Palestina şi întregul Imperiu Bizantin au fost părăsite de evrei.

    În Spania califii au fost foarte interesaţi de învăţaţii evrei; în timpul domniei sale, califul Abderahman III a avut un ministru evreu, Hasdai ben Issac, pe care l-a preţuit mult. Întreaga naţiune ebraică a fost judecată istoric după specimene izolate, ceea ce în acest caz a condus la influenţarea califului în sens pozitiv în întreaga sa politică în relaţia cu evreii. Hanoch ben Moses, un alt evreu care a avut putere mare şi privilegii, a purtat numele de Nagid, sau prinţ al comunităţii evreieşti din Spania. Ca şi Daniel în Babilon şi Iosif în Egipt, Dumnezeu a numit câte un evreu care să protejeze pe poporul Său ales. Un alt evreu, Samuel Ha-Levi ibin-Nagrela, or Samuel Ha-Nagid, cum era numit, a fost un teolog de prima categorie, un poet şi slujitor al califului. Mai târziu evreii au fost acuzaţi în mod fals de convertirea vecinilor lor, 1500 de familii au fost persecutate şi a trebuit să plece din Granada (1066) în alte părţi. În timpul dinastiei Almohade (Al-Mahdeyeen), care era o dinastie a războinicilor fanatici, Abdel-Mumen le-a dat evreilor şi creştinilor posibilitatea să aleagă una din două alternative: islamul sau exilul. Mulţi evrei şi creştini au preferat exilul convertirii la islam.

    Mulţi alţi bărbaţi evrei de seamă şi-au adus contribuţia în lumea islamică. Solomon Ibn Gabirol (1021-1070) în poezie şi filozofie, Maimonaides (1135-1204) şi mulţi alţii.

    Biblia este cea mai exactă sursă în ceea ce priveşte Istoria Orientului Mijlociu, arheologia şi studiul dezvoltării viitoare a lumii noastre. Ea este busola pentru cunoaşterea lucrurilor care vor veni, şi până acum a avut o precizie de 100%. Ea nu se găseşte în programa şcolară în Răsărit şi a fost scoasă din şcoli în Apus.

    romeo

    Mesaje : 7

    Re: EVREII SI ARABII

    Mesaj  romeo la data de Mar Iun 22, 2010 5:28 am

    Musulmanii au voie sa faca caricaturi cu evrei si cu "dusmanii lor". Evreii si crestinii NU. Asta e culmea!

      Acum este: Mier Noi 14, 2018 11:06 am